O firmă gălăţeană s-a lansat în afaceri cu greutate prin proiectarea şi execuţia de macarale industriale şi poduri rulante * Macaraua Goliat, un mastodont ce poate ridica 1.200 de tone, mutată din Statele Unite la Constanţa via Galaţi.
Greutăţi de sute de tone ridicate ca un fulg, forţă cât cuprinde, tendoane de oţel şi muşchi de fier, cam asta înseamnă, pe scurt, o macara sau un pod rulant într-o întreprindere. Dar dincolo de forţa de tracţiune în sine, fiecare astfel de utilaj e o veritabilă uzină pe roţi, controlată prin sisteme complexe de automatizări ce pot ajunge la o valoare de 3-4 milioane de euro!.Chiar dacă astfel de mastodonţi nu sunt tocmai o jucărie, o firmă gălăţeană a găsit în acest domeniu oportunitatea de a se lansa în afaceri cu greutate.
SC Butan Grup SRL a pornit la drum cu o echipă de doar zece angajaţi şi a ajuns în prezent la un colectiv de 140 de persoane şi o cifră anuală de afaceri de aproximativ patru milioane de euro. „Eu şi alţi colegi lucram la ICMRSG. În 1999 ne-am săturat, vedeam că lucram, vedeam că producem, pe hârtie aveam bani, dar în practică nu prea ştia nimeni de ei…
Împreună cu nişte colegi de la fostul ICPPAM am zis că, dacă tot ne pricepem la treaba asta, hai s-o facem pentru noi şi pentru oamenii care vor face parte din echipă. Am început cu reparaţii de poduri rulante, iar ulterior am trecut pe proiectare şi chiar producţie de poduri rulante şi macarale industriale”, ne-a explicat Jorj Butan, managerul Butan Grup.
Macarale de calibru greu
Încă din start, firma gălăţeană a intrat în economia de calibru greu, în colaborări cu companii una şi una din industrie. „Am început cu fabricile Lafarge. Ulterior, brandul nostru a început să fie din ce în ce mai cunoscut şi am ajuns în prezent să lucrăm, cam 90 la sută, cu companii private foarte mari: şantierele navale Daewoo Mangalia şi Damen, OMV, Lukoil, Arabesque, ArcelorMittal etc.
Cum de au apelat la o firmă din Galaţi? În fapt, ei apelează la specialişti. Iar noi avem ingineri care au participat chiar şi la elaborarea prescripţiilor tehnice ale ISCIR, prin urmare avem cu ce ne lăuda. Practic, în momentul de faţă putem face tot, de la săpătură la proiectare, montare şi punerea în funcţiune la cheie!”, a mai arătat managerul firmei gălăţene. Pe lângă livrarea de echipamente noi, o pondere însemnată în activitatea firmei gălăţene o constituie şi modernizarea unor utilaje mai vechi.
La acest capitol, una dintre comenzile cele mai importante a fost cea care a vizat modernizarea a două poduri rulante de 350 de tone de la uzina Doosan Bucureşti (fostul IMGB). „Un astfel de utilaj este, practic, o uzină. Noi ne-am ocupat la aceste poduri rulante, foarte mari, de modernizarea completă a părţii electrice cu reparaţiile de rigoare pe partea mecanică. În prezent sunt utilaje automatizate, pentru forja grea”, ne spune Jorj Butan.
Aventură industrială în stil american
Dar cea mai complexă, mai spectaculoasă şi mai grea lucrare a fost cea care s-a referit la o macara Goliat, de 1.200 de tone. Colosul de metal, el însuşi cântărind 3.500 de tone, este „macaraua tuturor macaralelor”! Goliat a fost una dintre piesele de rezistenţă, un veritabil simbol în ultimele decenii al şantierului naval „Fore River” din Quincy (Boston, Statele Unite). În ciuda forţei uriaşe, capabile să ridice o navă cu totul, super-macaraua nu a mai fost folosită în ultimii ani şi astfel s-a ajuns ca, în 2008, să fie achiziţionată de Şantierul Naval Daewoo Constanţa.
Firma gălăţeană Butan Grup a avut misiunea de a se ocupa de planurile de demontare şi ulterior de montare a utilajului la Constanţa. „A fost, într-adevăr, o muncă titanică. Demontarea, transportul peste Ocean şi ulterior lucrările de montaj au durat, cu totul, mai bine de un an de zile”, a precizat Jorj Butan. Epopeea macaralei Goliat a atras atenţia şi presei americane, în paginile ziarelor din Boston fiind relatate pe larg toate operaţiunile. Foarte plastică este relatarea din ziarul „The Patriot Ledger”: „Înaltă cât un zgârie-nori, lungă cât un teren de fotbal şi masivă precum multe dintre navele construite aici, silueta de oţel a lui Goilat surprinde ochiul încă din depărtare.
Plecarea lui Goliat stârneşte nostalgia celor care au lucrat în şantierul naval (…), dar aceştia măcar se consolează cu gândul că, fie şi la 4.500 de mile depărtare de Quincy, gigantul va funcţiona din nou.” Într-adevăr, sub mâna specialiştilor de la Butan Grup, Goliatul american şi-a regăsit a doua tinereţe, devenind un veritabil simbol al Şantierul Naval Daewoo Constanţa!
Planuri de viitor
În prezent, dorinţa celor de la Butan Grup este de a construi poduri rulante de la zero, piesă cu piesă. „Acum, noi proiectăm utilajele, dar mecanismele de ridicare, roţile şi macaralele le aducem din import, în special din Germania. Dorinţa noastră este să facem noi tot. Asta ar face şi produsele mai competitive ca preţ”, explică Jorj Butan. Primii paşi în această direcţie au fost deja făcuţi. Firma gălăţeană a întocmit un proiect în valoare de un milion de euro cu finanţare europeană prin POS Creşterea Competitivităţii Economice.
Proiectul, ce va fi finalizat la începutul anului viitor, cuprinde construirea unei hale de producţie şi achiziţionarea de utilaje de sudură a podurilor rulante, maşini unelte – strunguri, freze, maşini de găurit – un cuptor de tratament termic, cabină de sablare şi vopsire pentru structuri metalice etc.
„Este un proiect al nostru la care este foarte posibil să colaborăm şi cu o firmă americană care este deja prezentă în România şi care ar dori să facă aici şi producţie. Dacă vor veni şi americanii lângă gălăţeni va fi mai bine şi pentru unii, şi pentru alţii”, ne mai spune managerul Butan Grup. Prin urmare, să mai spună cineva că din… greutăţi nu se pot face afaceri bune!
